DISTRIBUIE PE FACEBOOK

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie. Este fiica medicilor Cătălin și Raluca Popescu de la Spitalul Colentina, unii dintre cei mai titrați dermatologi de la noi.

Când am aflat că vine-n vacanță, am fost foarte curioasă să o întâlnesc și să o invit la o cafea. Firește că am descusut-o.

De ce King’s College, Mara?

Mai degrabă de ce Londra… Din clasele a noua, a zecea am decis că vreau să studiez în străinătate și ai mei m-au încurajat în sensul acesta. Iar când plecam în vacanțe și ajungeam la Londra, îmi plăcea foarte mult diversitatea, viața de acolo, teatrele, tot. Și pentru că am ales să studiez afară, era important să mă duc într-un oraș în care să nu mă plicitsesc, deci de aceea Londra, iar King’s College, pentru medicină, întrunea toate criteriile mele: este o facultate veche, prestigioasă unde se pune accent pe a fi expus cât mai devreme la viața de medic (vom merge în spital o zi pe săptămână chiar din anul doi).

Dar acolo nu intri prea ușor, nu?

Nu, e concurența foarte mare, de fapt este concurență mare la medicină în UK în general și în Londra în mod special. Sunt mulți cei care își doresc să fie acolo, pentru că în anii mai mari, când vom fi expuși la cazuistică variată, vom ajunge în spitalele londoneze care sunt foarte bune.

Cât costă?

9250 de lire pe an. Guvernul oferă însă celor din UK și din Uniunea Europeană un împrumut pe care îl poți returna dând un anumit procent din câștigurile pe care le vei avea după ce termini facultatea. Deci nu e ceva care să te îngroape.

Ai dat examen de admitere, nu?

Da, mai multe chiar. Am dat A Level care este echivalentul bacalaureatului românesc, apoi am dat un test de aptitudini care arată capacitatea de a lucra sub presiune, de a răspunde la probleme repede. Cuprinde și o secțiune de verificare a matematicii, prin care vor să vadă dacă ai cunoștine de prelucrări de date, de interpretare a unor grafice, de calcul rapid. Nu e un test foarte greu, dar ai doar 2 ore să-l faci, și sunt multe întrebări. La unele întrebări trebuia să răspunzi în 15 secunde. Iar apoi au urmat interviurile.

Ce caută ei într-un candidat? Ce vor?

Aș zice că vor să vadă dacă are capacitatea de a învăța și de a jongla cu cunoștințele de matematică, fizică, chimie, biologie și altele, dar să fie în același timp un om complet, care să fie capabil să poarte discuții, să interacționeze cu oamenii, să își susțină părerile, fiindcă medicina este o meserie în care interacțiunea este inevitabilă. Testează viteza de reacție și comportamentul sub presiune, pentru că cel mai probabil va ajunge să lucreze în aceste condiții. La urma urmei, viețile unor pacienți pot depinde de acuratețea deciziilor lui și de viteza cu care le ia.

Se mai lucrează pe cadavre? Adică se mai face disecție pe ele?

Da, King’s este una dintre puține facultăți la care se mai practică asta și îmi place la nebunie, fiindcă anatomia omului nu este ca în cărți. Mușchii, nervii, vasele, nu au culorile acelea atât de diferite pe care le vezi în atlase, unde par atât de ușor de identificat. Mă avantajează și o bună memorie vizuală în ceea ce fac.

O fată delicată ca tine poate vedea un cadavru?

Da, mai ales după prima oră, reușim sa fim destul de detașați. Se pune totuși accent pe respectarea cadavrului și la sfârșitul anului școlar există o slujbă de înmormântare la care putem participa pentru a ne arăta recunoștința. Oamenii aceia au ales să-și doneze corpul pentru a ne ajuta pe noi sa fim doctori mai buni.

Nu sunt un produs al școlii private, dar nu aș spune nici că sunt un produs al școlii de stat
Ești singurul român de la Medicină de la Kings, nu?

Da. Mai este un student la Imperial College la medicină și încă unul care a terminat medicina Cambridge.

Ce școală ai făcut în București?

Colegiul Sf Sava.

Deci nu ești un produs al școlii private.

Nu, nu sunt un produs al școlii private, dar nu aș spune nici că sunt un produs al școlii de stat.

De ce?

Pentru că am învățat mult de una singură pentru examenele astea și pentru că sistemul nostru de învățământ nu este cel mai potrivit pentru a te pregăti pentru admiterile în străinătate. Diferența este că în sistemul lor accentul se pune pe a înțelege și a jongla cu noțiunile, nu pe a le memora pur și simplu.

Citeste tot reportajul pe Republica.ro


DISTRIBUIE PE FACEBOOK
Loading...