DISTRIBUIE PE FACEBOOK

Ne plângem cu toții că nu avem răbdare, că nu ne place să așteptăm. Și chiar credem în asta. Doar că ne petrecem mare parte din timp așteptând. Așteptăm zile libere, momente frumoase, oameni mai buni, iubire ca în povești, acea fericire pe care parcă toți o au, numai noi nu. Așteptăm. Și așteptăm pentru că suntem orbi… Prea orbi pentru a vedea câte ne-a oferit deja viața, câte ne oferă cei pe care îi avem aproape.

Problema noastră e că mereu trăim cu gândul la ce ne lipsește, în loc să ne bucurăm de tot ce avem. Căutăm neajunsuri și le găsim când ar fi mai ușor să căutăm frumusețea de alături. Se întâmplă adesea să trăim în trecut, măcar câte puțin, să ne amăgim cu momente care au fost și care ne-au făcut să simțim că trăim cu adevărat. Dar nu ne întoarcem niciodată în trecut pentru a ne aduce aminte de toate acele lucruri pe care ni le doream și pe care acum le avem, dar le minimizăm importanța din cauză că acum sunt palpabile, nu simple dorințe.

Ce avem nu e important. Doar ce ne lipsește. Problema e că așa nu vom fi niciodată fericiți, dacă nu învățăm să apreciem ce putem atinge deja, ce putem strânge în brațe, ce face parte din viețile noastre. Problema e că mereu se va găsi câte ceva care să ne lipsească.

Mulțumește pentru tot ce primești, spune-le oamenilor pe care îi iubești cât ții la ei, cât îi apreciezi. Oferă zâmbete și îmbrățișări, apreciere și iubire. Nu e greu. Trebuie doar să te concentrezi puțin și asupra prezentului.


DISTRIBUIE PE FACEBOOK
Loading...